Dana & Aymen

Nunta Danei si a lui Aymen, a fost si va ramane cu siguranta una dintre preferatele noastre... De ce? Ei bine, nu va fi un long story short, asa ca, aseaza-te confortabil pe canapea, ca sa poti citi linistit, pana la capat. :)

Totul a inceput cu o luna inainte de marele lor eveniment, cand am fost contactati de Dana, pentru o sedinta foto in Bucuresti. Cuplul nostru se afla in interes de serviciu in capitala si pentru a imbina utilul cu placutul, au mai ramas o zi in plus pentru sedinta foto. 

Zis si facut, am ales de comun acord Parcul IOR pentru a surprinde cateva fotografii de portret intr-un mic coltisor al naturii. 

Ce nu stiam noi era, ca dragul nostru Aymen si-a propus sa o ceara pe iubita sa, in mijlocul sedintei foto. Un mare beneficiu pentru un fotograf, sa surprinda emotia naturala intr-unul dintre cele mai emotionate clipe din viata lor. Am avut parte de zambete, lacrimi, imbratisari, saruturi...si asa cum va puteti imagina, fotografiile au redat spectaculos trăirile lor.

Fiindcă am trait alaturi de ei acest moment special, am decis sa le "prelungim" starea si sa le facem o mica surpriza, livrandu-le fotografiile editate, in urmatoarea zi. Au ramas fara cuvinte si au fost coplesiti de gestul nostru, multumindu-ne necontenit. Dar, ce a urmat dupa acest moment, a fost complet neasteptat...Simpaticii nostri, doi oameni faini, spontani, non-conformisti ne-au propus, ca in data de 3 decembrie 2022, la Brașov, sa fim prezenti alaturi de ei, in postura de fotografi de nunta. 

Recunoastem faptul ca, propunerea a fost din scurt, de obicei facem cunostinta cu viitorii nostri miri cu aproximativ un an inainte de nunta, timp in care ne intalnim face-to-face de minim 2 ori si purtam cel putin 2-3 discutii telefonice, legate de programul evenimentului, pentru o buna organizare a serviciilor foto-video.

De aceasta data nu a fost cazul, deoarece cuplul nostru voia un eveniment simplu, restrans, cu putine batai de cap, dar cu distractie cat cuprinde, asa ca ne-am conformat situatiei, fara nici o problema.

Mai rezista putin, dragă cititorule, suntem la jumatatea povestioarei si va deveni tot mai interesanta. ;)

A sosit ziua cea mare. Pentru luna decembrie a fost o temperatura usor prietenoasa, iarna nu-si intrase, inca, in drepturi. Ajunsi la mirii nostri acasa, pentru a surprinde fotografiile de la pregatirile lor, am simtit o mica tensiune, putin stres pe miresica noastra, care-si pierdu-se parca zambetul contagios. Am incercat sa o incurajam si sa glumim putin cu ea pentru a se destinde, dar parca tot nu era omul de la sedinta foto, din luna precedenta.

Am terminat si pregatirile, am fost pe repede inainte la cununie, fiindca alte cupluri isi asteptau randul dupa ai nostri, asa ca am fugit imediat la restaurant.

Am fost placut surprinsi de un local din centrul istoric al Brasovului, nu foarte spatios, dar cozy, foarte primitor, nu doar datorita designului ales cu foarte mult bun simt, ci si datorita staff-ului, fiind de fapt o afacere de familie, unde fiecare isi indeplinea sarcinile impecabil.

Aici stresul miresei noastre ajunsese la un nivel considerabil, iar atunci am mers catre ea, pentru a incerca sa o linistim. De ce era draga noastra stresata? Pentru Valsul mirilor...ii era teama ca se vor incurca, fiindca Aymen a uitat pasii, iar baiatul cu fumul greu i-a lasat balta, asa ca orice pas gresit putea fi observat de bunicutele noastre de la eveniment, atente la orice detaliu, pentru care se streseaza mereu miresele noastre. 

Noi i-am explicat, cum stau lucrurile si sa nu renunte in niciun caz, la acest moment. De ce? In primul rand, vor regreta dupa, ca nu au incercat si in al doilea rand, valsul mirilor apare cumva pentru a "sparge gheata" pe scena, urmand ca dupa sa apara si invitatii pe ringul de dans.

Zis si facut, am convins-o pe Dana, asa ca a urmat cel mai special moment al lor, unde ce sa vezi, cititorul nostru drag, s-au descurcat de minune...urmand ca dupa valsul mirilor sa se distreze, alaturi de majoritatea invitatilor, pentru ca Dj-ul a incins atmosfera cu cele mai incendiare melodii.

Fotografiile au fost de senzatie, tocmai datorita faptului ca, oamenii au inteles de la bun inceput, ca trebuie sa uite de existenta noastra si sa fie cat mai naturali, chiar daca nu dansau ca Mickel Jackson, erau la fel de spectulosi, crede-ne pe cuvant.

Mai ca nu voiam sa ia sfarsit acest eveniment, si prin asta am spus tot, si revin la ideea de inceput, ca sa nu ne certi ca ne-am pierdut in detalii...Recunoastem...uneori dam cam mult "din casa", dar sunt intamplari prea frumoase, pentru a fi uitate într-un sertar al creierasului nostru. 

P.s. : Andre la butoane.

Multumesc pentru rabdare daca ai citit pana la final. Dar te apreciez si daca ai fost viclean si ai citit printre randuri. :)